În ultimii ani, în interminabilele lupte politice şi geopolitice ce au avut, iar unele continuă şi în prezent, a fost sacrificată una din cele mai de preţ cuceriri ale noastre din anii de independenţă – statul de drept. Unii nu au observat acest lucru, alţii – au observat, dar au considerat că acesta e un compromis acceptabil în situaţia concretă în care a ajuns Republica Moldova, dar şi regiunea din care face parte ţara noastră. În rezultat, am ajuns să constatăm o realitate tristă – Republica Moldova nu mai este stat de drept, iar dacă acesta nu va fi restabilit, nu vom putea vorbi în termeni concreţi de viitorul democratic al ţării, inclusiv nu vom putea vorbi în termeni reali nici despre integrarea europeană a ţării noastre.

Ştiind că există anumită confuzie legată de această noţiune, din start voi menţiona ce se are în vedere prin stat de drept. Astfel, statul de drept este definit drept un sistem politic şi juridic în care autorităţile acţionează conform legii, garantând drepturile fundamentale, separarea puterilor, egalitatea cetăţenilor şi independenţa justiţiei. La prima vedere, Republica Moldova parcă s-ar încadra în această definiţie, dar haideţi să mergem pe fiecare segment aparte şi să încercăm să facem concluzii în baza situaţiei reale pe care o avem.

Prima caracteristică a statului de drept este legalitatea şi aceasta presupune că autorităţile publice acţionează strict în conformitate cu legea. Se are în vedere autorităţile centrale, cei care reprezintă puterea şi care dau tonul prin comportamentul lor. Acţionează autorităţile din Republica Moldova în strictă conformitate cu legea? Nu! Începând de la grave cazuri de corupţie în proporţii deosebit de mari, care sunt muşamalizate, şi terminând cu abuzurile evidente în raport cu opoziţia adevărată, cu cetăţenii ce gândesc altfel decât puterea. Cazuri de acest fel au loc periodic şi ele sunt binecunoscute. De aceea, verdictul e clar: autorităţile nu numai că nu respectă legea, dar şi o folosesc după bunul lor plac în lupta cu oponenţii.  

A doua caracteristică a statului de drept este separarea puterilor şi aceasta presupune existenţa unei distincţii clare între puterile legislativă, executivă şi judiciară. Pentru nimeni nu este un secret că toate deciziile se iau la Preşedinţie, iar Guvernul şi Parlamentul doar le execută. Şi mai grav este că unele din deciziile luate de justiţie tot de factorul politic sunt inspirate. Principiul separării puterilor în stat în Republica Moldova demult există doar pe hârtie şi acest lucru îl cunosc chiar şi elevii din şcoli. Şi mai grav este că această situaţie a început să fie percepută ca ceva normal, ceea ce prezintă pericole serioase pentru viitorul democraţiei în Republica Moldova.

A treia caracteristică a statului de drept este protecţia drepturilor şi aceasta presupune că drepturile fundamentale şi libertăţile cetăţenilor sunt protejate. Realitatea din Republica Moldova e tristă de tot din acest punct de vedere, căci autorităţile au împărţit oamenii în „buni” şi „răi” (din a doua categorie, evident, fac parte cei ce au altă opinie decât guvernarea), oamenii răi fiind persecutaţi în continuu. În cazul acestor oameni la modul practic nu funcţionează nici un drept şi nici un principiu constituţional. Li se încalcă dreptul la prezumţia nevinovăţiei, dreptul la un proces echitabil, dreptul elementar la libertatea opiniei sau libertatea de exprimare, căci imediat vine răspunsul puterii sub formă de presiuni, intimidări etc.  

A patra caracteristică a statului de drept este justiţia independentă. Justiţia din Republica Moldova a fost „reformată” atât de bine în ultimii ani, încât ea a ajuns practic nefuncţională. Procedurile de vetting şi prevetting le trec în mare parte „oamenii buni”, care ulterior, evident, trebuie să se achite cu factorul politic pentru „marea favoare” de care au beneficiat. Şi de aici încep să curgă dosarele motivate politic. Cu alte cuvinte, justiţie practic nu există, iar ceea ce mai mişcă încă în acest domeniu e în mare parte sub control politic.

A cincea caracteristică a statului de drept este egalitatea şi aceasta presupune că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii. Mai sus, în contextul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, eu m-am referit deja la acest aspect şi nu ştiu dacă e cazul să revin. Voi puncta doar că şi acest principiu de bază într-o democraţie, în Republica Moldova „şi-a dat obştescul sfârşit”.

A şasea caracteristică a statului de drept este constituţionalitatea şi aceasta presupune că, Constituţia reprezintă norma superioară. Dacă veţi face o scurtă trecere în revistă a celor mai elementare principii constituţionale, veţi vedea că majoritatea sunt ignorate, călcate în picioare, sfidate de autorităţi – începând de la principiul constituţional de neutralitate şi terminând cu principiul separării puterilor în stat la care m-am referit mai sus. Despre compartimentul drepturi cetăţeneşti nici nu mai vorbesc. Nu există practic nici un drept prevăzut de Constituţie care să nu fi fost călcat în picioare sistematic în Republica Moldova. Şi asta nu e tot – din câte se aude, se pregăteşte o violare şi mai gravă a Constituţiei. Dar, despre aceasta cu altă ocazie.

Iată, cam aceasta e situaţia cu statul de drept în Republica Moldova. De aceea, revin la ideea expusă anterior şi accentuez încă o dată că, dacă nu vom face concluziile de rigoare şi nu vom acţiona consecvent pentru restabilirea acestuia, nu vom putea vorbi nici măcar în termeni aproximativi despre viitorul democratic, european al Republicii Moldova.