În ultima perioada, se vorbeşte mult despre un plan de reintegrare teritorială a Republicii Moldova. Acesta încă nu a fost prezentat public, deşi se spune că deja e discutat cu partenerii externi. Probabil, la etapa următoare planul va fi făcut public. Dar, până atunci, trebuie să înţelegem ce momente importante ar trebui luate în calcul în procesul de reintegrare teritorială a Republicii Moldova. Anume la acestea aş dori să mă refer în rândurile de mai jos.

Conceptual, consider că reintegrarea ar trebui să se producă treptat şi să înceapă de la crearea spaţiilor comune pe dimensiunile unde nu există mari obstacole. Astfel, în primul rând, autorităţile de la Chişinău şi administraţia de la Tiraspol ar trebui să se concentreze pe crearea unui spaţiu umanitar comun, apoi pe unificarea sistemelor de asistenţă şi protecţie socială. Aici, nu ar trebui să apară careva probleme majore, iar dacă şi vor apărea, ele vor putea fi gestionate pe parcurs.

La etapa următoare, ar trebui unificate sistemele judecătoresc şi al procuraturii. Dacă se va reuşi depăşirea rezistenţei interne pe care eventual o vor opune reprezentanţii acestor sisteme, procesul va decurge relativ uşor.

Ulterior, ar urma să se creeze spaţiul economic comun. Aici ar putea apărea unele impedimente şi trebuie să o spunem deschis că tot timpul au existat interese economice legate de regiunea transnistreană. Crearea spaţiului economic comun va necesita mult mai mult efort decât în cazul creării spaţiului umanitar comun sau în cazul unificării sistemelor judecătoresc şi al procuraturii. Misiunea va fi grea, dar nu imposibilă.

Următorul pas logic ar fi unificarea sistemelor de asigurare a ordinii publice, de apărare şi de asigurare a securităţii naţionale. Aceste procese ar urma să fie sincronizate cu cel de retragere a trupelor, armamentului şi muniţiilor ruse stocate în regiunea transnistreană. Iar pentru reuşita acestui proces Republica Moldova trebuie să revină la Declaraţia finală adoptată în cadrul Summitului OSCE de la Istanbul din 1999 şi să insiste pe respectarea angajamentelor asumate de Rusia atunci.

Unificarea sistemelor politice de pe ambele maluri ale Nistrului ar trebui să se producă la ultima etapă, atunci când deja procesul de reintegrare va fi aproape finalizat. Şi în acest proces va trebui să se ţină cont de statutul ce-i va reveni regiunii transnistrene în componenţa Republicii Moldova. În funcţie de acest statut, se vor stabili inclusiv şi particularităţile sistemului electoral ce va fi aplicat în continuare.

Desigur, toate aceste procese trebuie să fie însoţite de un amplu proces de democratizare a regiunii transnistrene. Nu este exclus ca, la un moment dat, să constatăm că procesul de democratizare a regiunii transnistrene va fi o derivată directă a tuturor celorlalte procese menţionate mai sus, un rezultat logic al eforturilor depuse pe alte dimensiuni relevante.

Şi toate acestea vor trebui să aibă loc pe fondalul unui dialog activ şi constructiv dintre Chişiău şi Tiraspol. Căci astfel de decizii pot genera efecte pozitive numai dacă reprezintă rezultatul unui consens şi a unui efort comun.