Astăzi, pentru toţi este clar că reforma justiţiei în Republica Moldova a eşuat. Indiferent de declaraţiile triumfaliste ale guvernării, dar şi de unele tentative care se mai fac şi care sunt prezentate ca fiind faze decisive ale reformei, este evident că justiţia în Republica Moldova a ajuns practic nefuncţională, iar starea ei e mult mai proastă decât până la pretinsa reformă. Haideţi acum să încercăm să înţelegem cum s-a ajuns în această situaţie.

Prima explicaţie ar fi optica absolut greşită a guvernării asupra acestei reforme. Din start, guvernarea a stabilit drept obiectiv (chiar dacă nu a declarat deschis acest lucru) preluarea controlului asupra sistemului. S-a mers pe logica absolut greşită că justiţie în Moldova trebuie să facă doar „oamenii buni”, cărora PAS le-a dat carnete de „judecători corecţi”. În realitate, în majoritatea cazurilor nu s-a luat în calcul nici profesionalismul acestora, nici integritatea. Criteriul de bază în cazul multora dintre ei a fost loialitatea faţă de PAS, iar modul în care au fost judecate sau se judecă mai multe cauze de rezonanţă sunt cea mai bună dovadă că sistemul, în mare parte, a fost politizat.

A doua explicaţie ar fi protestul sistemului. Şi aici nu vorbim de faptul că sistemul s-ar fi opus încercărilor de a-l reforma (cum se întâmpla anterior în situaţii similare), ci de protestul faţă de abuzurile evidente la care s-a dedat PAS periodic. Amintiţi-vă de umilinţa la care au fost supuşi mai mulţi magistraţi, trecuţi formal prin filtrele instituite de PAS (vetting şi prevetting), soarta cărora fusese decisă cu mult înainte de respectivele examene. Scopul comisiilor politice ale PAS era nu de a stabili gradul de integritate sau corespunderea unui sau altui judecător funcţiei sau statutului, ci identificarea pretextelor care să justifice eliminarea lor din sistem. În rezultat, în semn de protest, dar şi înţelegând că fără carnet de „om bun” de la PAS, nu au cum să treacă de vetting sau de prevetting, mulţi magistraţi pur şi simplu au plecat din sistem. Iar aceasta l-a făcut şi mai nefuncţional.       

A treia explicaţie a fost lipsa unui concept clar de reformare a justiţiei. S-a pus accent pe oameni concreţi (cine trebuie să rămână şi cine trebuie scos în afara sistemului), nu pe sistem, în general, pe asigurarea funcţionalităţii şi eficienţei acestuia. Lucrurile nu au fost tratate în întreaga lor complexitate, ci prin prima unor interese înguste, de moment.

A patra explicaţie este „importul” masiv de neprofesionişti în sistem. Mai mulţi ONG-işti, care nu aveau nici o tangenţă cu sistemul, au fost promovaţi în funcţii de răspundere cu un scop clar – să controleze sistemul din interior. De multe ori, pentru ca aceşti oameni să poată accede în funcţiile respective, s-a modificat legislaţia. Astfel, s-a încălcat un principiu de bază într-un stat de drept – legea trebuie să aibă un caracter general, dar nu să reglementeze o situaţie concretă sau să fie croită pentru o persoană anume sau pentru un grup de persoane.

A cincea explicaţie este toleranţa extrem de ridicată la ingerinţele politicului în justiţie, manifestată de partenerii de dezvoltare, structurile societăţii civile şi presă. Tăcerea acestor trei mari categorii a încurajat PAS să distrugă continuu sistemul de justiţie şi să-l aducă în starea deplorabilă în care este la moment.

Mai poate fi încă salvat sistemul de justiţie? Eu cred că da, însă pentru aceasta trebuie scos de sub influenţa nocivă a PAS. Pentru că, cu cât mai mult timp PAS va controla justiţia, cu atât mai puţine şanse de a o salva vor rămânea.