Din start, trebuie de menţionat că, pentru a deveni membră a Uniunii Europene, orice ţară aspirantă trebuie să întrunească anumite criterii. Acestea sunt cunoscute ca şi Criteriile de la Copenhaga, deoarece au fost stabilite de Consiliul European la Copenhaga în 1993. Ulterior, au fost întărite de Consiliul European de la Madrid în 1995.

Dacă e să ne referim pe scurt la aceste criterii, ele prevăd: stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului, precum şi respectarea şi protejarea minorităţilor; o economie de piaţă funcţională şi capacitatea de a face faţă presiunilor concurenţiale şi forţelor pieţei din UE; capacitatea de a implementa în mod eficace normele, standardele şi politicile care constituie legislaţia UE, precum şi aderarea la obiectivele politice, economice şi monetare ale Uniunii.

Dacă e să facem o scurtă retrospectivă a discuţiilor publice ce se poartă la tema aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, vedem că acestea nu se referă mai deloc la primele două dimensiuni. E şi clar de ce – pentru că Republica Moldova este o mare restanţieră din acest punct de vedere. Democraţia din Republica Moldova este una şubredă, statul de drept există mai mult pe hârtie, drepturile omului sunt periodic călcate în picioare. De facto, Republica Moldova este un stat capturat, în care instituţiile de stat sunt subordonate intereselor politice, dar nu celor ale cetăţenilor, şi deseori sunt folosite în lupta cu oponenţii politici. Sunt realităţi triste, care nu pot fi ascunse, chiar dacă cuiva ar putea să nu-i placă aceste constatări. Da, la moment unii parteneri de dezvoltare închid ochii la aceste grave derapaje şi continuă să încurajeze Republica Moldova să meargă mai departe pe calea integrării europene, însă situaţia nu va fi aşa tot timpul. Atunci când va veni momentul aderării la UE, aceeaşi parteneri de dezvoltare ne vor cere socoteală şi ne vor solicita să facem ordine în domeniile menţionate. Or, UE nu va putea accepta ca şi membru un stat capturat, cu democraţie nefuncţională şi cu drepturi ale omului existente doar pe hârtie. De aceea, trebuie să facem concluziile necesare şi să readucem Moldova la normalitate deja la această etapă.

Exact aceeaşi situaţie e şi în cazul economiei. Indiferent de unele declaraţii optimiste care se fac la temă, este absolut evident că economia stagnează (lucru confirmat inclusiv de statistica oficială). Exporturile sunt în cădere liberă, agricultura – la fel, investitorii străini ocolesc Moldova, producătorii autohtoni nu sunt protejaţi deloc etc. E clar că în aceste condiţii despre capacitatea economiei naţionale de a face faţă presiunilor concurenţiale şi de a se integra în economia comunitară nu se poate de vorbit.

Părerea mea este că se face o mare greşeală atunci când integrarea europeană este percepută numai prin prisma standardelor pe care trebuie să le preluăm, dar şi a procedurilor tehnice pe care trebuie să le urmăm. Problema trebuie privită în întreaga ei complexitate şi de acţionat corespunzător. Iar aceasta înseamnă că, de rând cu standarde şi proceduri, deja la această etapă trebuie să ne preocupe serios starea democraţiei, a statului de drept, a drepturilor omului, a economiei naţionale etc. În caz contrar, la un moment dat va trebui să recunoaştem că Moldova a ratat şansa de a adera la UE din cauza că nu şi-a făcut bine temele pentru acasă.

The post Despre integrarea europeană a Republicii Moldova din alt unghi de vedere appeared first on Ion Ceban.

Analizând declaraţiile oficialilor UE, ajungem la concluzia că pregătirile către criză sunt în toi. În primul rând, se ia în considerare o criză energetică de durată. Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a avertizat deschis că situaţia s-ar putea agrava şi genera un şoc energetic pe termen lung şi sunt suficiente premise pentru a face această concluzie. Comisarul a menţionat că preţurile la energie vor fi mai mari pentru o perioadă foarte lungă de timp, iar în cazul unor produse importante, se aşteaptă ca situaţia să se înrăutăţească în următoarele săptămâni. Dat fiind această situaţie, UE nu exclude astfel de măsuri excepţionale ca raţionalizarea consumului de combustibil şi economisirea energiei, dar şi revenirea la munca la distanţă, cum s-a practicat îndeosebi în timpul pandemiei de COVID-19.

De asemenea, UE atrage o atenţie deosebită rezervelor strategice şi nu exclude o nouă eliberare de petrol din rezervele strategice ale statelor UE, dacă situaţia se va agrava.

Pe fonul situaţiei create, UE este axată şi pe consolidarea rezilienţei entităţilor critice fizice şi digitale pentru a face faţă ameninţărilor, inclusiv riscurilor cibernetice şi manipulării informaţionale. Or, astfel de manipulări, de cele mai dese ori, amplifică criza, creând panică şi determinând achiziţii excesive sau speculaţii pe piaţă.

O preocupare aparte a UE pe fonul situaţiei create ca urmare a războiului din Iran este consolidarea capacităţilor blocului comunitar de a acorda sprijin partenerilor. În special, se identifică posibilităţile UE de a oferi sprijin de urgenţă pentru depăşirea eventualelor crize energetice în regiuni vulnerabile, afectată de blocaje în transportul de produse energetice. Aceste acţiuni şi preocupări la nivelul UE vorbesc despre existenţa unei strategii sau a unei viziuni de anticipare şi gestionare a riscurilor, având ca scop evitarea unui blocaj energetic total în faţa volatilităţii pieţelor internaţionale. Sunt preocupări fireşti a unor demnitari care ştiu ce înseamnă responsabilitatea ce le revine, dat fiind funcţiile pe care le ocupă. Or, în UE grija faţă de cetăţean este una predominantă în politicile comunitare, în general, şi în acţiunile individuale ale diferitor factori decizionali.

În Republica Moldova vedem însă o atitudine diametral opusă. Până acum autorităţile nu au întreprins nimic pentru a diminua din impactul devastator al crizei carburanţilor asupra economiei, asupra oamenilor. Şi mai grav este că, în timp ce factorii decizionali internaţionali se pregătesc să anticipeze scenarii negative şi să gestioneze o criză de durată, autorităţile din Republica Moldova nu dau nici un semnal că ar avea un plan de acţiuni similare, că ar avea careva strategie, viziune măcar pe termen scurt şi mediu, dacă nu pe termen lung. Şi aceasta induce o stare de incertitudine generală, o nesiguranţă accentuată în ziua de mâine. Oamenii, agenţii economici, se simt abandonaţi, lăsaţi singuri faţă-n faţă cu criza care se aprofundează tot mai mult. Şi în context apare o întrebare logică: Dacă guvernarea PAS spune că-şi doreşte să preia standardele şi modelul de guvernare al Uniunii Europene, de ce acum nu urmează exemplul oficialilor UE şi nu întreprinde acţiunile ce se impun pentru administrarea eficientă a crizei în care ne-am pomenit şi care poate creşte în intensitate?!

The post UE se pregăteşte de criză – conducerea RM numără banii ce vin suplimentar la buget appeared first on Ion Ceban.

Eurobarometrul arată clar că instabilitatea geopolitică are un impact major asupra percepţiilor europenilor. 52% din participanţi au declarat că sunt pesimişti în legătură cu viitorul lumii, 39% – în legătură cu viitorul Uniunii Europene şi 41% – în legătură cu viitorul ţării lor.

Cercetarea menţionată arată un nivel înalt de îngrijorare în ceea ce ţine de siguranţă şi securitate. La concret, conflictele din vecinătatea UE îi îngrijorează pe 72% din europeni, terorismul – 67%, atacurile cibernetice lansate de ţări din afara UE – 66%, dezastrele naturale agravate de schimbările climatice – 66%, fluxurile migratorii necontrolate – 65%.

Şi riscurile legate de comunicare suscită preocupări majore. Printre aceste riscuri se numără dezinformarea – 69%, discursul de incitare la ură în mediul online sau offline – 68%, conţinuturile false generate de inteligenţa artificială – 68%, protecţia insuficientă a datelor – 68%, ameninţările la adresa libertăţii de exprimare – 67%.

Abordând posibilele soluţii pentru îngrijorările pe care le au,  89% dintre respondenţi au declarat că statele membre ale UE ar trebui să fie mai unite pentru a face faţă ameninţări globale. În acelaşi timp, 86% vor ca UE să aibă o voce mai puternică, iar 73% doresc ca UE să dispună de mai multe resurse pentru a aborda ameninţările de la nivel internaţional.

Poate că o comparaţie a îngrijorărilor cetăţenilor europeni cu cea a îngrijorărilor cetăţenilor Republicii Moldova e mai puţin relevantă (pentru că totul depinde şi de cum sunt formulate întrebările utilizate în cadrul procedurii de chestionare), dar, totuşi, am decis să fac acest exerciţiu. Drept bază am luat Barometrul Opiniei Publice din luna septembrie 2025. Acesta a arătat că circa 45% dinte moldoveni sunt îngrijoraţi de preţurile mari; aproximativ 41% – de războiul din regiune; 30% – de viitorul copiilor; 30% – de veniturile mici pe care le au.

În Uniunea Europeană nivelul de bunăstare al oamenilor este unul înalt, de aceea preocupările de bază ale europenilor ţin de siguranţă şi securitate. Spre exemplu, acelaşi Eurobarometru arată că peste trei sferturi dintre europeni (76%) sunt optimişti în legătură cu viitorul lor şi al familiei lor. Deci, ei nu-şi pun problema zilei de mâine, a viitorului copiilor etc. În acelaşi timp, pentru cetăţenii Republicii Moldova acestea sunt preocupări majore. Aceasta nu înseamnă că moldovenii nu pun preţ pe siguranţă şi securitate – din contra, datele invocate mai sus arată că războiul din ţara vecină e una din îngrijorările de bază ale cetăţenilor RM. Dar, dacă la europeni cea mai mare parte din îngrijorări ţine de securitate şi siguranţă, la moldoveni în prim plan ies preocupările care ţin de partea materială. Situaţia, desigur, se poate schimba în timp. Aceasta cu condiţia că nivelul de viaţă în Republica Moldova va creşte. Cu cât mai înalt va fi acesta, cu atât moldovenii vor fi mai puţin preocupaţi de latura materială. Iar pentru aceasta nu trebuie doar de făcut declaraţii frumoase despre cum RM va deveni parte a Uniunii Europene, ci de acţionat astfel încât nivelul de viaţă din ţara noastră să fie comparabil cu cel din UE. Ca atunci când se va produce aderarea la UE, să nu venim ca nişte rude sărace la masa bogaţilor, ci ca membri demni de a fi partea a acestei mari familii europene.

The post Îngrijorările cetăţenilor europeni versus îngrijorările cetăţenilor Republicii Moldova appeared first on Ion Ceban.

Declaraţiile Comisarului au venit după ce în luna decembrie 2025 Consiliul Uniunii Europene a adoptat Programul European pentru Industria de Apărare (EDIP) – un instrument în valoare de 1,5 miliarde de euro menit să consolideze capacităţile de reacţie a industriei de apărare în perioada 2025-2027.

De asemenea, în primele zile ale anului curent Comisia Europeană a aprobat

primul val de finanţări prin programul SAFE, instrument european de 150 de miliarde de euro, creat pentru a sprijini statele membre să facă investiţii rapide în industria şi tehnologia de apărare. La concret, primul val de finanţări a presupus aprobarea de către Comisia Europeană a planurilor naţionale de apărare pentru opt state membre (Belgia, Bulgaria, Danemarca, Spania, Croaţia, Cipru, Portugalia şi România).

În general, Uniunea Europeană îşi intensifică investiţiile în apărare prin instrumente precum Fondul European de Apărare (FED) şi programe specifice de achiziţii comune, alocând miliarde de euro pentru a stimula inovaţia, cercetarea şi capacităţile industriale. Iar aceste preocupări au căpătat un contur mai pronunţat în 2025, după ce Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, a prezentat un plan de înarmare a UE şi alte măsuri de consolidare a capacităţii de apărare, estimat la 800 de miliarde de euro. 

Şi la capitolul cheltuieli pentru apărare făcute de statele membre ale Uniunii Europene vedem creşteri constante. Astfel, în 2024, cheltuielile pentru apărare ale statelor membre au ajuns la 343 de miliarde euro, în 2025 – 381 de miliarde euro. Din 2020 până în 2025, cheltuielile pentru apărare au crescut cu 62,87%. Dacă în 2023, cheltuielile pentru apărare ale statelor membre ale UE reprezentau 1,6% din PIB-ul acestora, în 2024 – 1,9%, atunci în 2025 – 2,1%.

Acestea sunt doar câteva exemple care arată că Uniunea Europeană, în general, dar şi statele membre ale acesteia în parte pun un accent tot mai mare pe militarizare. Fiind în plin proces de integrare europeană, Republica Moldova nu poate ignora aceste aspecte importante. Autorităţile RM au stabilit drept obiectiv creşterea cheltuielilor pentru apărare la nivelul de 1% din PIB. Pentru anul curent, PIB-ul este estimat să constituie circa 370 miliarde de lei, iar în anii următori se estimează să atingă nivelul de circa 450 miliarde de lei. Aceasta ar însemna că, în anii următori, cheltuielile Republicii Moldova pentru apărare vor constitui circa 4,5 miliarde de lei. Când PAS a venit la guvernare, bugetul Ministerului Apărării era de circa 1 miliard de lei, acum este de 2,16 miliarde de lei. Adică, în anii următori acest buget, care şi aşa a fost majorat cu peste 100%, se va dubla. Iar dacă Moldova se va alinia tempoului dat de Uniunea Europeană, statele membre ale căreia alocă peste 2% din PIB pentru înarmare, atunci reiese că din bugetul de stat ar urma să fie alocate peste 9 miliarde de lei în scopuri militare. Poate un stat sărac ca Moldova să-şi permită astfel de cheltuieli? E o întrebare la care autorităţile ar trebui să se gândească serios deja la această etapă.

O altă întrebare importantă la care trebuie de găsit răspuns tot deja la această etapă este: Dacă Moldova devine parte a Uniunii Europene, va putea participa şi în cadrul preconizatei Armate a UE, despre constituirea căreia se discută acum? Pentru că, la diferite etape, Armata poate avea misiuni diferite, iar Republica Moldova, e, totuşi, stat neutru.    

Aceste aspecte sunt extrem de importante şi Republica Moldova trebuie să le ia în calcul. Altfel, pe viitor ne putem pomeni în situaţii confuze, ca să nu spun neplăcute sau nedorite.

The post Militarizarea UE, discuţiile despre propria armată şi posibilele efecte asupra Republicii Moldova appeared first on Ion Ceban.