Primul indiciu – la elaborarea conceptului reformei nu s-a luat în calcul criza demografică severă cu care se confruntă Republica Moldova. În general, guvernarea refuză să recunoască această criză şi, în rezultat, nu se face nimic pentru ameliorarea ei. În acelaşi timp, Republica Moldova este pe locul 179 din 183 de state ale lumii în clasamentul global privind evoluţia populaţiei în ultimul sfert de secol (evaluarea se conţine în studiul Visual Capitalist, elaborat în baza datelor Fondului Monetar Internaţional). În această perioadă, Republica Moldova a pierdut aproape 19% din populaţie. Numai în ultimii ani, numărul persoanelor cu viză de reşedinţă obişnuită s-a redus cu circa 300 000. Moldova trece printr-un amplu proces de depopulare, iar în paralel are loc şi alt proces important – urbanizarea. Despre amploarea acestui proces ne vorbeşte în special creşterea numărului populaţiei capitalei. Recensământul din 2014 a arătat că în capitală trăia fiecare al cincilea locuitor al Republicii Moldova, iar cel din 2024 – că deja fiecare al patrulea (unele date indică că în Chişinău, în general, trăieşte fiecare al treilea locuitor al RM). Pe de o parte, oamenii pleacă din ţară, iar pe de altă parte, cei care rămân, se concentrează în oraşe, în special în Chişinău. Iar aşa-zisa reformă cu care vine acum guvernarea nu ia deloc în calcul aceste tendinţe. Cei din PAS merg cu ideea că fiecărei primării trebuie să-i revină minimum trei mii de locuitori şi, pornind de la acest reper, amalgamează, consolidează organele administraţiei publice locale. Dar, deja peste un an sau doi, mai multe primării nu vor îndeplini acest indicator, din cauza migraţiei populaţiei. Astfel, se va constata că din nou se cheltuiesc iraţional resurse pentru administrarea şi dezvoltarea unor teritorii unde efectiv nu vor fi suficienţi beneficiari. Deci, din nou se va ajunge la concluzia că e nevoie o nouă reformă. Care atunci e sensul să o faci acum, dacă deja mâine ea nu va genera efectele scontate?!

Indiciul doi – la elaborarea conceptului acestei aşa-zise reforme nu s-a luat deloc în calcul potenţialul economic pe care-l vor avea noile unităţi administrativ-teritoriale ce ar urma să apară. Iar acesta este primul lucru care se ia în calcul atunci când se fac reforme administrativ-teritoriale şi ale administraţiei publice locale. Autonomia locală eficientă presupune capacitatea de autoadministrare, care derivă din potenţialul economic. Guvernarea a mers doar pe ideea că fondurile alocate noilor unităţi administrativ-teritoriale se vor folosi mai eficient după aşa-zisa reformă, dar nu a prezentat şi un concept al dezvoltării economice a acestora, ca o derivată directă şi absolut necesară.

Indiciul trei – lipsa unui larg consens în societate privind preconizata reformă. Autorităţile nu au reuşit să convingă nici măcar organizaţiile reprezentative ale societăţii civile de necesitatea acestei reforme, nemaivorbind de oameni. În aceste condiţii, nu este greu de presupus că vor exista mari nemulţumiri în societate ca urmare a implementării acestei reforme, iar dacă beneficiarii finali nu sunt mulţumiţi, despre ce succes al reformei poate fi vorba?!

Sunt şi alte indicii relevante în acest sens, dar şi cele invocate de mine mai sus sunt suficiente pentru a deduce că eşecul reformei, promovate cu surle şi trâmbiţe de PAS, este ca şi garantat. În situaţia creată, unica soluţie rezonabilă este punerea preconizatei reforme pe stop, definitivarea ei, luând în calcul inclusiv momentele menţionate de mine în acest material şi atragerea în proces a expertizei internaţionale. Numai astfel respectiva reformă va putea fi salvată şi va genera beneficii cetăţenilor.

The post Trei indicii că reforma administraţiei publice locale va eşua appeared first on Ion Ceban.

Eu menţionam într-un editorial anterior că una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă Republica Moldova este criza demografică, în special exodul masiv al populaţiei (numai în ultimii ani numărul persoanelor cu viză de reşedinţă obişnuită a scăzut oficial cu peste 240 000 persoane). O altă mare problemă (care derivă din prima) este starea gravă de pe piaţa forţei de muncă. Iar încă o mare problemă este faptul că în ultimii ani economia practic stagnează, chiar dacă în 2025 creşterea economică a depăşit 2% (în precedenţii patru ani, creşterea economică cumulativă a fost de 0,4%).

Eu sunt ferm convins că despre redresarea situaţiei din sistemul naţional de pensii (inclusiv despre îmbunătăţirea reală a vieţii pensionarilor) vom putea vorbi doar dacă criza demografică va fi recunoscută oficial ca una dintre cele mai mari probleme de nivel naţional şi se va acţiona consecvent (prin programe de stat bine targhetate) în vederea soluţionării ei (inclusiv prin crearea condiţiilor atractive pentru revenirea cetăţenilor din diasporă acasă). De asemenea, autorităţile trebuie să acţioneze consecvent şi la modul practic (nu doar la nivel declarativ) pentru a relansa economia. Doar relansând economia, va fi posibil de atras noi investiţii, de creat noi locuri de muncă, de ameliorat situaţia de pe piaţa forţei de muncă etc. Iar toate acestea se vor solda în consecinţă inclusiv cu majorarea defalcărilor în bugetul asigurărilor sociale de stat. Şi atunci realmente vom putea vorbi despre îmbunătăţirea vieţii pensionarilor, dar nu despre indexări şi majorări nesemnificative, care practic cu nimic nu schimbă situaţia grea în care sunt majoritatea pensionarilor din Republica Moldova.

The post Pensionarii din Republica Moldova: între indexări şi abordări care realmente le pot îmbunătăţi viaţa appeared first on Ion Ceban.

Prima explicaţie ar fi aprofundarea continuă a sărăciei. Numai în ultimii ani, numărul peroanelor ce trăiesc în sărăcie absolută a crescut de la circa un sfert din populaţie la aproape o treime. Inflaţia cumulativă de peste 60% din ultimii ani şi creşterea indicelui preţurilor de consum (cu peste 160%) nu avea cum să nu-şi spună cuvântul. Pierderea oricărui control din partea autorităţilor asupra procesului de formare a preţurilor, dar şi creşterea vertiginoasă şi nejustificată a tarifelor a determinat o bună parte din cetăţeni să ia calea pribegiei, ei plecând peste hotare în căutarea unei vieţi mai bune.

O altă explicaţie ar fi degradarea continuă a situaţiei legate de drepturile omului şi de statul de drept în Republica Moldova. Astăzi, în RM practic toate instituţiile care ar trebui să fie în slujba intereselor cetăţenilor sunt sub control politic total şi frecvent sunt folosite pentru suprimarea drepturilor cetăţeneşti. Toate organele de drept, sistemul procuraturii, sistemul justiţiei – au devenit bâte folosite de guvernare nu doar împotriva oponenţilor politici, ci şi a cetăţenilor ce au alte opinii decât puterea. În aceste condiţii, oamenii nu se mai simt în siguranţă în propria lor ţară şi aleg să plece peste hotare.

Încă o explicaţie ar fi că, urmare a politicilor iresponsabile ale guvernării, oamenii au fost lipsiţi de posibilitatea reală de a-şi procura propria casă. Condiţiile draconice impuse de guvernare la utilizarea cash-ului în tranzacţii imobiliare, regulile dure la justificarea provenienţei banilor au determinat scăderea pieţei imobiliare doar în 2025 cu peste 60%. Iar intrarea în vigoare a noilor valori ale imobilelor (ca urmare a recentei evaluări şi reevaluări făcute în acest domeniu de autorităţi) va distruge piaţa cu totul şi va lipsi oamenii de orice posibilitate reală de a-şi procura o locuinţă. În aceste condiţii, nu e de mirare că oamenii pleacă şi vor continua să plece din Moldova. Or, lor le este deja mai uşor să-şi cumpere casă în altă ţară, decât la ei acasă.

Încă o posibilă explicaţie este lipsa locurilor de muncă bine plătite în Republica Moldova. Mai bine zis, numărul acestora este extrem de mic. Salariul minim de 6 300 lei, dar chiar şi salariul mediu de 17 400 lei nu are cum să fie suficient pentru un nivel de viaţă cât de cât decent. Astfel, pe de o parte avem deficit de forţă de muncă, iar pe de altă parte – salarii mici, nemotivante. În rezultat, forţa de muncă de care dispune ţara a ajuns să constituie 887 mii de persoane, iar populaţia ocupată este de 856 mii de persoane. Apropo, 32,1% din populaţia ocupată este antrenată în sectorul public. Şi mediul economic privat nu poate fi acuzat că oferă salarii mici – acestea sunt posibilităţile pe care le are, în condiţiile în care e supus unor presiuni şi şocuri permanente. Dacă unii mari investitori străini au ajuns să plece din Moldova, ce să mai vorbim de cei locali, cea mai mare parte a cărora devin periodic sau pot deveni oricând victime ale dezmăţului autorităţilor centrale!

O altă explicaţie ar fi faptul că oamenii pleacă masiv din Moldova pentru că nu-şi văd viitorul aici, nu mai cred promisiunilor frumoase cu care au fost ademeniţi anterior. Ba li s-au promis vremuri bune, ba – integrare europeană rapidă etc. Într-un final, oamenii au înţeles că acestea sunt doar nişte banale lozinci electorale şi că nimic bun în Moldova nu li se poate întâmpla.

Şirul acestor explicaţii ar putea continua, dar şi aşa e clar că ele toate au aceeaşi bază – guvernarea PAS. Sub guvernarea PAS a crescut nivelul sărăciei, a fost distrus statul de drept şi călcate în picioare drepturile elementare ale omului, create condiţii insuportabile pentru activitate economică şi distrusă orice speranţă la un viitor mai bun. De aceea, sute de mii de oameni au şi ales să plece din Moldova şi procesul va continua. Iar unica posibilitate de a-l stopa este asigurarea Republicii Moldova cu o guvernare responsabilă, profesionistă, care să schimbe radical situaţia în toate domeniile menţionate mai sus, dar şi în alte domenii.

The post De ce pleacă oamenii din Moldova şi cum poate fi ameliorată situaţia appeared first on Ion Ceban.