Prima explicaţie ar fi optica absolut greşită a guvernării asupra acestei reforme. Din start, guvernarea a stabilit drept obiectiv (chiar dacă nu a declarat deschis acest lucru) preluarea controlului asupra sistemului. S-a mers pe logica absolut greşită că justiţie în Moldova trebuie să facă doar „oamenii buni”, cărora PAS le-a dat carnete de „judecători corecţi”. În realitate, în majoritatea cazurilor nu s-a luat în calcul nici profesionalismul acestora, nici integritatea. Criteriul de bază în cazul multora dintre ei a fost loialitatea faţă de PAS, iar modul în care au fost judecate sau se judecă mai multe cauze de rezonanţă sunt cea mai bună dovadă că sistemul, în mare parte, a fost politizat.

A doua explicaţie ar fi protestul sistemului. Şi aici nu vorbim de faptul că sistemul s-ar fi opus încercărilor de a-l reforma (cum se întâmpla anterior în situaţii similare), ci de protestul faţă de abuzurile evidente la care s-a dedat PAS periodic. Amintiţi-vă de umilinţa la care au fost supuşi mai mulţi magistraţi, trecuţi formal prin filtrele instituite de PAS (vetting şi prevetting), soarta cărora fusese decisă cu mult înainte de respectivele examene. Scopul comisiilor politice ale PAS era nu de a stabili gradul de integritate sau corespunderea unui sau altui judecător funcţiei sau statutului, ci identificarea pretextelor care să justifice eliminarea lor din sistem. În rezultat, în semn de protest, dar şi înţelegând că fără carnet de „om bun” de la PAS, nu au cum să treacă de vetting sau de prevetting, mulţi magistraţi pur şi simplu au plecat din sistem. Iar aceasta l-a făcut şi mai nefuncţional.       

A treia explicaţie a fost lipsa unui concept clar de reformare a justiţiei. S-a pus accent pe oameni concreţi (cine trebuie să rămână şi cine trebuie scos în afara sistemului), nu pe sistem, în general, pe asigurarea funcţionalităţii şi eficienţei acestuia. Lucrurile nu au fost tratate în întreaga lor complexitate, ci prin prima unor interese înguste, de moment.

A patra explicaţie este „importul” masiv de neprofesionişti în sistem. Mai mulţi ONG-işti, care nu aveau nici o tangenţă cu sistemul, au fost promovaţi în funcţii de răspundere cu un scop clar – să controleze sistemul din interior. De multe ori, pentru ca aceşti oameni să poată accede în funcţiile respective, s-a modificat legislaţia. Astfel, s-a încălcat un principiu de bază într-un stat de drept – legea trebuie să aibă un caracter general, dar nu să reglementeze o situaţie concretă sau să fie croită pentru o persoană anume sau pentru un grup de persoane.

A cincea explicaţie este toleranţa extrem de ridicată la ingerinţele politicului în justiţie, manifestată de partenerii de dezvoltare, structurile societăţii civile şi presă. Tăcerea acestor trei mari categorii a încurajat PAS să distrugă continuu sistemul de justiţie şi să-l aducă în starea deplorabilă în care este la moment.

Mai poate fi încă salvat sistemul de justiţie? Eu cred că da, însă pentru aceasta trebuie scos de sub influenţa nocivă a PAS. Pentru că, cu cât mai mult timp PAS va controla justiţia, cu atât mai puţine şanse de a o salva vor rămânea.

The post De ce a eşuat reforma justiţiei în Republica Moldova appeared first on Ion Ceban.

Indicatorul 1 – Concentrarea puterii. Nu este un secret că întreaga putere în stat este concentrată în mâinile unei singure persoane, iar principiul separării puterilor demult nu mai funcţionează. Toate deciziile importante se iau la Preşedinţie, iar celelalte instituţii de stat pur şi simplu le execută.

Indicatorul 2 – Reprimarea opoziţiei. Opoziţia adevărată este hărţuită constant, persecutată cu dosare, deseori exclusă neîntemeiat din procese politice şi electorale importante etc. Uneori, în tentativele de a reduce la tăcere opoziţia, guvernarea îşi antrenează partenerii externi. Nu are probleme doar opoziţia care cooperează cu puterea. 

Indicatorul trei – controlul asupra mass-media. Cea mai mare parte a presei din Republica Moldova a devenit instrument de propagandă a guvernării şi armă de atac folosite împotriva oponenţilor politici. Iar puţina presă liberă care a mai rămas e hărţuită în permanenţă, amendată, controlată etc. Ca să nu mai vorbim de zecile de instituţii media incomode care au fost închise de guvernare.

Indicatorul patru – restrângerea libertăţilor civile. În Moldova toate drepturile fundamentale sunt călcate în picioare – dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la libertatea de asociere, dreptul la o justiţie corectă etc. Sub pretexte inventate, guvernarea încearcă să introducă cenzura chiar şi în mediul online – ultima oază de libertate care a mai rămas. Ca să nu mai vorbim de faptul că exercitarea elementarelor drepturi de a alege şi a fi ales au fost transformate în procese strict controlat şi manipulate după bunul plac al guvernării.

Indicatorul 5 – Modificarea frecventă a regulilor de joc. Majoritatea modificărilor legislative importante în materie electorală, efectuate în ultimii ani, au avut un singur scop – de a crea condiţii favorabile guvernării şi de a dezavantaja opoziţia. Şi în alte domenii e exact aşa – justiţie, procuratură, funcţionarea instituţiilor democratice etc.

Indicatorul şase – crearea chipului inamicului intern cu care trebuie de luptat în permanenţă. În societatea se induce sentimentul de frică permanentă, se declară deschisă vânătoarea de „duşmani ai poporului”, se identifică „elementele periculoase”, cărora li se declară război etc. Cred că aici comentariile sunt de prisos, căci anume cu aceasta se ocupă guvernarea de dimineaţă până seara. 

Indicatorul 7 – Cultul personalităţii. În această direcţie s-a avansat atât de mult, încât unii pun mai presus interesele înguste ale „liderului mondial” decât Constituţia, decât voinţa poporului. Iar alţii sunt gata să treacă la monarhie, preferând o regină în loc de democraţie.

După cum vedeţi din analiza acestor şapte indicatori, Moldova se îndreaptă cu paşi siguri spre dictatură. Şi cel mai important e că toate astea se întâmplă sub steagul democraţiei şi al integrări europene. Trist, dar adevărat….

The post Semnale clare că Republica Moldova alunecă spre dictatură appeared first on Ion Ceban.

Ştiind că există anumită confuzie legată de această noţiune, din start voi menţiona ce se are în vedere prin stat de drept. Astfel, statul de drept este definit drept un sistem politic şi juridic în care autorităţile acţionează conform legii, garantând drepturile fundamentale, separarea puterilor, egalitatea cetăţenilor şi independenţa justiţiei. La prima vedere, Republica Moldova parcă s-ar încadra în această definiţie, dar haideţi să mergem pe fiecare segment aparte şi să încercăm să facem concluzii în baza situaţiei reale pe care o avem.

Prima caracteristică a statului de drept este legalitatea şi aceasta presupune că autorităţile publice acţionează strict în conformitate cu legea. Se are în vedere autorităţile centrale, cei care reprezintă puterea şi care dau tonul prin comportamentul lor. Acţionează autorităţile din Republica Moldova în strictă conformitate cu legea? Nu! Începând de la grave cazuri de corupţie în proporţii deosebit de mari, care sunt muşamalizate, şi terminând cu abuzurile evidente în raport cu opoziţia adevărată, cu cetăţenii ce gândesc altfel decât puterea. Cazuri de acest fel au loc periodic şi ele sunt binecunoscute. De aceea, verdictul e clar: autorităţile nu numai că nu respectă legea, dar şi o folosesc după bunul lor plac în lupta cu oponenţii.  

A doua caracteristică a statului de drept este separarea puterilor şi aceasta presupune existenţa unei distincţii clare între puterile legislativă, executivă şi judiciară. Pentru nimeni nu este un secret că toate deciziile se iau la Preşedinţie, iar Guvernul şi Parlamentul doar le execută. Şi mai grav este că unele din deciziile luate de justiţie tot de factorul politic sunt inspirate. Principiul separării puterilor în stat în Republica Moldova demult există doar pe hârtie şi acest lucru îl cunosc chiar şi elevii din şcoli. Şi mai grav este că această situaţie a început să fie percepută ca ceva normal, ceea ce prezintă pericole serioase pentru viitorul democraţiei în Republica Moldova.

A treia caracteristică a statului de drept este protecţia drepturilor şi aceasta presupune că drepturile fundamentale şi libertăţile cetăţenilor sunt protejate. Realitatea din Republica Moldova e tristă de tot din acest punct de vedere, căci autorităţile au împărţit oamenii în „buni” şi „răi” (din a doua categorie, evident, fac parte cei ce au altă opinie decât guvernarea), oamenii răi fiind persecutaţi în continuu. În cazul acestor oameni la modul practic nu funcţionează nici un drept şi nici un principiu constituţional. Li se încalcă dreptul la prezumţia nevinovăţiei, dreptul la un proces echitabil, dreptul elementar la libertatea opiniei sau libertatea de exprimare, căci imediat vine răspunsul puterii sub formă de presiuni, intimidări etc.  

A patra caracteristică a statului de drept este justiţia independentă. Justiţia din Republica Moldova a fost „reformată” atât de bine în ultimii ani, încât ea a ajuns practic nefuncţională. Procedurile de vetting şi prevetting le trec în mare parte „oamenii buni”, care ulterior, evident, trebuie să se achite cu factorul politic pentru „marea favoare” de care au beneficiat. Şi de aici încep să curgă dosarele motivate politic. Cu alte cuvinte, justiţie practic nu există, iar ceea ce mai mişcă încă în acest domeniu e în mare parte sub control politic.

A cincea caracteristică a statului de drept este egalitatea şi aceasta presupune că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii. Mai sus, în contextul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, eu m-am referit deja la acest aspect şi nu ştiu dacă e cazul să revin. Voi puncta doar că şi acest principiu de bază într-o democraţie, în Republica Moldova „şi-a dat obştescul sfârşit”.

A şasea caracteristică a statului de drept este constituţionalitatea şi aceasta presupune că, Constituţia reprezintă norma superioară. Dacă veţi face o scurtă trecere în revistă a celor mai elementare principii constituţionale, veţi vedea că majoritatea sunt ignorate, călcate în picioare, sfidate de autorităţi – începând de la principiul constituţional de neutralitate şi terminând cu principiul separării puterilor în stat la care m-am referit mai sus. Despre compartimentul drepturi cetăţeneşti nici nu mai vorbesc. Nu există practic nici un drept prevăzut de Constituţie care să nu fi fost călcat în picioare sistematic în Republica Moldova. Şi asta nu e tot – din câte se aude, se pregăteşte o violare şi mai gravă a Constituţiei. Dar, despre aceasta cu altă ocazie.

Iată, cam aceasta e situaţia cu statul de drept în Republica Moldova. De aceea, revin la ideea expusă anterior şi accentuez încă o dată că, dacă nu vom face concluziile de rigoare şi nu vom acţiona consecvent pentru restabilirea acestuia, nu vom putea vorbi nici măcar în termeni aproximativi despre viitorul democratic, european al Republicii Moldova.  

The post Restabilirea statutului de drept în Republica Moldova – un obiectiv de maximă importanţă appeared first on Ion Ceban.