Începând cu 1 aprilie 2026, pensiile sunt indexate cu 6,84%. Astfel, pensia minimă pentru limită de vârstă va constitui 3264,66 de lei, pensia minimă pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 40 de ani va ajunge la 3525,72 de lei, iar pensia minimă de dizabilitate va varia între 1632,33 şi 2448,50 de lei, în funcţie de gradul de dizabilitate. De asemenea, toate pensiile vor fi majorate cu o sumă fixă de 51,33 de lei. Cei de la guvernare vor spune că, reieşind din realităţile care sunt, atât s-a putut face şi că ar trebuii să ne bucurăm că nu e mai rău. Oponenţii guvernării, probabil, vor veni cu critici şi ei într-un fel vor avea dreptate, căci cel mai recent raport realizat de Mooreplay situează Republica Moldova printre ultimele locuri în Europa după nivelul pensiilor. Potrivit acestui raport, pensia medie în Republica Moldova acoperă doar 42% din cheltuielile lunare, fără a include costurile pentru locuinţă. Despre pensiile minime nici nu face să mai vorbim.
De ce s-a ajuns în această situaţie? După cum bine se ştie, pentru ca pensionarii să aibă un nivel de trai decent, unui pensionar trebuie să-i revină trei angajaţi care cotizează în bugetul asigurărilor sociale de stat. Numărul pensionarilor din Republica Moldova este de circa 672 200. Majoritatea sunt pensionari pentru limită de vârstă (aproximativ 531 300). Apropo, un moment important – conform datelor recensământului din 2024, numărul persoanelor peste 65 de ani a crescut cu 7% în ultimii 10 ani. Cu alte cuvinte, avem o tendinţă foarte clară şi ea nu mai poate fi neglijată.
În acelaşi timp, numărul salariaţilor în Republica Moldova este de circa 740 000 persoane. Deci, unui pensionar practic îi revine un salariat. În context, ar fi de menţionat că salariul mediu în Republica Moldova este de 17 400 lei. Este absolut evident că angajaţii şi angajatorii, chiar dacă plătesc contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat destul de mari (raportat în procente la salarii), nu au cum să asigure un nivel de viaţă decent pensionarilor. De aceea, soluţia trebuie căutată în cu totul alte dimensiuni.

Eu menţionam într-un editorial anterior că una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă Republica Moldova este criza demografică, în special exodul masiv al populaţiei (numai în ultimii ani numărul persoanelor cu viză de reşedinţă obişnuită a scăzut oficial cu peste 240 000 persoane). O altă mare problemă (care derivă din prima) este starea gravă de pe piaţa forţei de muncă. Iar încă o mare problemă este faptul că în ultimii ani economia practic stagnează, chiar dacă în 2025 creşterea economică a depăşit 2% (în precedenţii patru ani, creşterea economică cumulativă a fost de 0,4%).

Eu sunt ferm convins că despre redresarea situaţiei din sistemul naţional de pensii (inclusiv despre îmbunătăţirea reală a vieţii pensionarilor) vom putea vorbi doar dacă criza demografică va fi recunoscută oficial ca una dintre cele mai mari probleme de nivel naţional şi se va acţiona consecvent (prin programe de stat bine targhetate) în vederea soluţionării ei (inclusiv prin crearea condiţiilor atractive pentru revenirea cetăţenilor din diasporă acasă). De asemenea, autorităţile trebuie să acţioneze consecvent şi la modul practic (nu doar la nivel declarativ) pentru a relansa economia. Doar relansând economia, va fi posibil de atras noi investiţii, de creat noi locuri de muncă, de ameliorat situaţia de pe piaţa forţei de muncă etc. Iar toate acestea se vor solda în consecinţă inclusiv cu majorarea defalcărilor în bugetul asigurărilor sociale de stat. Şi atunci realmente vom putea vorbi despre îmbunătăţirea vieţii pensionarilor, dar nu despre indexări şi majorări nesemnificative, care practic cu nimic nu schimbă situaţia grea în care sunt majoritatea pensionarilor din Republica Moldova.