Unii politicieni preferă să vorbească des despre război. Şi aici nu e vorba de careva război concret, ci de războaie în general. V-aţi întrebat vre-odată de ce ei fac acest lucru? Posibil, unii sunt sinceri când abordează tema războiului, dar, în general, această temă face parte din arsenalul specialiştilor în tehnologii politice şi e folosită ca armă psihologică pentru a influenţa opinia publică şi a manipula emoţiile (frică, patriotism) în scopul consolidării puterii sau obţinerii de avantaje strategice.

Ce înseamnă, din punct de vedere al tehnologiilor politice, manipularea opiniei publice prin folosirea armei psihologice – războiul? La concret, specialişti cu o bună pregătire elaborează un set de mesaje care exploatează prejudecăţile, temerile şi nevoile populaţiei, iar scopul final este de a induce o tensiune nervoasă în societate. În astfel de situaţii, fricile ce-i sunt induse cetăţeanului urcă pe primul loc în preocupările şi grijile sale. Iar odată ce acest rezultat este obţinut, cei ce induc intenţionat această stare de spirit în societate, vin cu soluţii. Soluţiile, evident, sunt pe măsura aşteptărilor cetăţenilor. Iar pentru ca totul să fie executat cu maximă precizie, se apelează la instrumentariul sociologic. Sociologii sunt acei care măsoară nivelul fricii induse în societate şi tot ei sunt cei ce testează mesajele ce vor fi oferite ulterior cetăţenilor ca şi soluţie.

În politică, războiul ca armă psihologică este folosit şi pentru demoralizarea oponenţilor şi a alegătorilor acestora prin inducerea unei stări de confuzie. Deseori, oponenţilor le este creată intenţionat o imagine anume în contextul unui sau altui război, cu scopul de a determina alegătorii să se disocieze de aceştia.

Cele mai des utilizate tehnici de către cei ce folosesc războiul ca armă psihologică sunt:războiul informaţional, propaganda, manipularea emoţională şi crearea unor false naraţiuni. Prin aceste instrumente se încearcă a influenţa comportamentul şi atitudinea oponenţilor politici, dar şi a alegătorilor. Iar scopul final urmărit este anihilarea voinţei de luptă şi obţinerea conformării acelor reguli, care convin politicienilor ce folosesc războiul ca armă psihologică urmărind scopuri politice.

De ce am considerat necesar să deschid aceste paranteze care ţin mai mult de meseria consultanţilor politici, a specialiştilor în tehnologii politice şi electorale? Pentru că în ultimii ani tema războiului e una predominantă în mediul politic. Voi face o precizare importantă – de patru ani, în ţara vecină e război şi eu personal nu o dată am condamnat acest război nedrept şi am optat constant pentru încetarea lui cât mai repede posibil. Pentru că e inadmisibil să moară atâţia oameni nevinovaţi. Aceasta e poziţia mea pe care am făcut-o publică cu diferite ocazii. Şi alţi politicieni au procedat de aceeaşi manieră. Unii însă, în mod cinic, au exploatat şi continuă să exploateze tema războiului în scop politic. Şi pentru aceasta periodic sunt inventate războaie: hibride, cognitive etc. În această situaţie, am considerat necesar să deschid unele paranteze şi să explic ce înseamnă războiul din punctul de vedere al tehnologiilor politice. Poate că aceasta îi va ajuta pe unii să privească cu alţi ochi la cele ce se întâmplă în jur.