Prezentată cu mare pompă ca un proces ce va asigura dezvoltarea Republicii Moldova în continuare, de fapt, reforma administraţiei publice locale (care, mai degrabă e şi o reformă administrativ-teritorială) va fi un mare eşec. Şi deja la această etapă sunt mai multe indicii clare în acest sens. În rândurile de mai jos mă voi referi la trei dintre ele.

Primul indiciu – la elaborarea conceptului reformei nu s-a luat în calcul criza demografică severă cu care se confruntă Republica Moldova. În general, guvernarea refuză să recunoască această criză şi, în rezultat, nu se face nimic pentru ameliorarea ei. În acelaşi timp, Republica Moldova este pe locul 179 din 183 de state ale lumii în clasamentul global privind evoluţia populaţiei în ultimul sfert de secol (evaluarea se conţine în studiul Visual Capitalist, elaborat în baza datelor Fondului Monetar Internaţional). În această perioadă, Republica Moldova a pierdut aproape 19% din populaţie. Numai în ultimii ani, numărul persoanelor cu viză de reşedinţă obişnuită s-a redus cu circa 300 000. Moldova trece printr-un amplu proces de depopulare, iar în paralel are loc şi alt proces important – urbanizarea. Despre amploarea acestui proces ne vorbeşte în special creşterea numărului populaţiei capitalei. Recensământul din 2014 a arătat că în capitală trăia fiecare al cincilea locuitor al Republicii Moldova, iar cel din 2024 – că deja fiecare al patrulea (unele date indică că în Chişinău, în general, trăieşte fiecare al treilea locuitor al RM). Pe de o parte, oamenii pleacă din ţară, iar pe de altă parte, cei care rămân, se concentrează în oraşe, în special în Chişinău. Iar aşa-zisa reformă cu care vine acum guvernarea nu ia deloc în calcul aceste tendinţe. Cei din PAS merg cu ideea că fiecărei primării trebuie să-i revină minimum trei mii de locuitori şi, pornind de la acest reper, amalgamează, consolidează organele administraţiei publice locale. Dar, deja peste un an sau doi, mai multe primării nu vor îndeplini acest indicator, din cauza migraţiei populaţiei. Astfel, se va constata că din nou se cheltuiesc iraţional resurse pentru administrarea şi dezvoltarea unor teritorii unde efectiv nu vor fi suficienţi beneficiari. Deci, din nou se va ajunge la concluzia că e nevoie o nouă reformă. Care atunci e sensul să o faci acum, dacă deja mâine ea nu va genera efectele scontate?!

Indiciul doi – la elaborarea conceptului acestei aşa-zise reforme nu s-a luat deloc în calcul potenţialul economic pe care-l vor avea noile unităţi administrativ-teritoriale ce ar urma să apară. Iar acesta este primul lucru care se ia în calcul atunci când se fac reforme administrativ-teritoriale şi ale administraţiei publice locale. Autonomia locală eficientă presupune capacitatea de autoadministrare, care derivă din potenţialul economic. Guvernarea a mers doar pe ideea că fondurile alocate noilor unităţi administrativ-teritoriale se vor folosi mai eficient după aşa-zisa reformă, dar nu a prezentat şi un concept al dezvoltării economice a acestora, ca o derivată directă şi absolut necesară.

Indiciul trei – lipsa unui larg consens în societate privind preconizata reformă. Autorităţile nu au reuşit să convingă nici măcar organizaţiile reprezentative ale societăţii civile de necesitatea acestei reforme, nemaivorbind de oameni. În aceste condiţii, nu este greu de presupus că vor exista mari nemulţumiri în societate ca urmare a implementării acestei reforme, iar dacă beneficiarii finali nu sunt mulţumiţi, despre ce succes al reformei poate fi vorba?!

Sunt şi alte indicii relevante în acest sens, dar şi cele invocate de mine mai sus sunt suficiente pentru a deduce că eşecul reformei, promovate cu surle şi trâmbiţe de PAS, este ca şi garantat. În situaţia creată, unica soluţie rezonabilă este punerea preconizatei reforme pe stop, definitivarea ei, luând în calcul inclusiv momentele menţionate de mine în acest material şi atragerea în proces a expertizei internaţionale. Numai astfel respectiva reformă va putea fi salvată şi va genera beneficii cetăţenilor.